șvai chiranda A umbla șuvai Chiranda „a umbla numai marginile, fără nici o treabă” (Zanne, Proverbele romînilor, VI, București, 1901, p. 55); șvai Chiranda „om bețiv etc.”, în două pasaje din „,Șezătoarea”, citate de DA, care explică pe șvai prin germ. schweig (?). V. Bogrea, DR, IV (1927), p. 1179, pornește de la șovai „subtertugiu”. Eu insumi, în BL, EI (1934), l-am explicat prin țig. ču va „pune mîna”, explicație sugerată de faptul că termenul al doilea mi s-a părut (ca și lui Bogrea) identice cu pirandă, de origine țigănească (și DA îl înțelege aproximativ la fel). Șvai este însă foarte probabil de origine ucraineană (vezi de altfel locurile unde este atestat) : швай, interjecție care exprimă plecarea pe furiș (vezi și швайкалл „,vagabond”). Rămîne însă neexplicat cel de-al doilea cuvînt din expresie. Avem acum cîteva atestări pentru verbe cu formă asemănătoare : a chirăli „a umbla aiurea, a vagabonda”, Lex. Reg., p. 24 (din raionul Șomcuta Mare) ; chertai „șterge-o”, a chertalui „a o lua la sănătoasa”, Lex. Reg., p. 99 (din raionul Rădăuți). Să ne referim oare la magh. kirándul- „a face o excursie” ? Fără a putea lămuri complet formația, am impresia că mai curînd e vorba de germ. Rand „margine”, vezi definiția lui Zanne și cuvintele citate sub cranga. Impresia mea este întărită de cîteva date pe care mi le comunică M. Sala : „a luat-o razna” se zice a luat-o randa prin lume (Poiana Teiului, Valea Bistriței în apropiere de Broșteni), la care Sala adaugă a luat-o rara (prin pădure) (Audia), a luat-o teanca (Poiana Teiului). Dacă rara e cunoscut și a fost explicat altfel, iar teanca nu știm ce e, în schimb altă informație dată tot de Sala trebuie legată de discuția noastră : „și-a luat catrafusele” se zice și-a luat răndeaua și-a șters-o (Poiana Teiului; la Bistricioara, aceeași expresie, numai că se pronunță randeaua).